Livrat la COD: cum cumperi o centrală funcțională în locul unui risc de construcție
Când îi întreb pe investitori ce vor de fapt să dețină în România, răspunsul este adesea același: o centrală în funcțiune. Ceva deja racordat, care deja produce și deja aduce venituri. Mai puțini își doresc ce vine înainte: gestionarea constructorilor, furnizorilor, lucrărilor de rețea și recepțiilor într-o țară pe care nu o cunosc bine. Iar pe piața de astăzi, activele în funcțiune sunt rare, iar cele bune sunt scumpe.
Există o structură la mijloc la care cred că mai mulți investitori ar trebui să se uite: cumpărarea unui proiect RTB (gata de construcție) care le este livrat la COD (data punerii în funcțiune comerciale), cu plăți eliberate pas cu pas, pe măsură ce construcția avansează. Investitorul se angajează devreme în proiect, dar preia o centrală funcțională, nu un șantier.
Logica este simplă. Dezvoltatorul și contractorul EPC (proiectare, achiziții și construcție) duc faza de construcție, iar investitorul plătește în funcție de etape clare. O succesiune tipică începe cu semnarea SPA-ului (contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale) și a contractului EPC, continuă cu NTP-ul (ordinul de începere a lucrărilor), apoi cu livrarea echipamentelor principale, punerea sub tensiune a centralei și, în final, COD și predarea. Fiecare plată urmează unei etape efectiv atinse și documentate, nu unei promisiuni că va fi atinsă.
Ce câștigă investitorul? În primul rând, protecție față de cele mai mari riscuri din viața proiectului: întârzieri de construcție, depășiri de costuri, probleme de interfață între furnizori și operatorul de rețea. În al doilea rând, un proces intern mult mai simplu, pentru că comitetul de investiții aprobă o singură țintă clară, o centrală care funcționează, în locul a zeci de decizii pentru un șantier aflat departe. În al treilea rând, un drum mai bun spre finanțare, pentru că băncile sunt de regulă mai confortabile să finanțeze un proiect a cărui construcție este acoperită contractual.
Desigur, structura funcționează doar dacă și contractul e serios. Sunt câteva elemente pe care nu le-aș lăsa niciodată deoparte. Testele de performanță înainte de predare: la solar, PR-ul (raportul de performanță) față de proiect; la stocare, capacitatea testată și randamentul ciclului complet. Garanțiile contractorului, cum ar fi garanția pentru avans și garanția de bună execuție. Penalitățile (daunele-interese prestabilite) dacă COD-ul întârzie sau dacă centrala produce sub nivelul garantat. Și un aranjament clar de O&M (operare și mentenanță) din prima zi de funcționare, ca investitorul să nu moștenească o centrală fără o echipă care să o opereze.
Contează și rolul dezvoltatorului. La BRES ENERGY putem rămâne în proiect ca co-dezvoltator pe toată durata construcției, ceea ce înseamnă că oamenii care au pregătit autorizațiile și racordarea sunt aceiași care duc proiectul până la final. Pentru investitor, această continuitate valorează mult: nimeni nu cunoaște punctele slabe ale unui proiect mai bine decât echipa care i-a construit dosarul.
Această structură nu este pentru orice investitor. Cei care vor să conducă singuri construcția sau care au propria capacitate EPC pot prefera să cumpere la RTB și să preia lucrările intern. Dar pentru investitorii care vor expunere pe solarul și stocarea din România fără să devină manageri de șantier într-o piață nouă, livrarea la COD este una dintre cele mai curate căi de intrare.
Până la urmă, întrebarea nu este dacă riscul de construcție există. Există întotdeauna. Întrebarea este cine îl poartă și cât de clar este scris acest lucru în contract.
Sunai Cadir, Fondator și Director General, BRES ENERGY